Cercetătorii de la NASA au ajuns la concluzia că pe Lună există apă! Este cea mai importantă deetascoperire, care oferă speranța înființării unei baze pe astrul ceresc.
NASA a descoperit apă pe Lună
Agenţia spaţială americană a dezvăluit luni dovezi concludente privind existenţa apei pe satelitul natural al Pământului, scrie BBC. Descoperirile au fost publicate sub forma a două lucrări în revista Nature Astronomy.
”Ne oferă mai multe opţiuni pentru surse potenţiale de apă pe Lună”, a declarat Hannah Sargeant, cercetător la Open University din Milton Keynes. ”Locul în care ar fi stabilită baza este foarte legat de unde se află apa”.
Cum a descoperit NASA moleculele de apă
Descoperirile recente au fost făcute cu ajutorului unui telescop aerian cu infraroşu, Sofia. Acest observator, montat pe un Boeing 747 modificat, zboară deasupra a 99% din atmosfera terestră. Ricoşând lumină infraroşie pe suprafaţa Lunii, cercetătorii pot decoda exact ce reflectă acea lumină. Diferite substanţe apar în diferite culori şi, în acest caz, oamenii de ştiinţă au detectat culoarea „reprezentativă” exactă a moleculelor de apă.
Ei cred că apa este stocată în bule de gheaţă sau între granule de la suprafaţă care o protejează de mediul dur. În al doilea studiu, cercetătorii au urmărit zone umbrite permanent, unde apa ar putea fi prinsă şi păstrată. Au găsit astfel de regiuni la ambii poli şi au concluzionat că ”aproximativ 40.000 de metri pătraţi de pe suprafaţa lunară au capacitatea de a ţine apa”.
Această descoperire, anunţată luni de Agenţia spaţială americană printr-o conferinţă de presă, indică faptul că apa selenară ar putea exista la nivelul întregii suprafeţe a Lunii, nu doar în regiunile reci şi umbrite ale acesteia.
”Acum ştim că se află acolo”
SOFIA a detectat molecule de apă (H2O) în craterul Clavius, unul dintre cele mai mari cratere lunare vizibile de pe Pământ, situat în emisfera sudică a Lunii, precizează un comunicat publicat pe site-ul nasa.gov. Observaţiile precedente care vizau suprafaţa lunară au detectat anumite forme de hidrogen, dar nu au putut să facă distincţia între cele existente în apă şi cele prezente într-o “rudă” a sa apropiată din punct de vedere chimic, hidroxil (OH). Datele colectate din acel crater dezvăluie prezenţa apei în concentraţii cuprinse între 100 şi 412 părţi per milion – aproximativ echivalentul unei sticle de apă având capacitatea de 354,8 mililitri -, captivă într-un metru cub de scoarţă selenară, scrie Agerpres.
“Aveam indicii conform cărora H2O – apa pe care o cunoaştem – ar putea fi prezentă pe faţa vizibilă a Lunii”, a declarat Paul Hertz, directorul Astrophysics Division de la Science Mission Directorate din cadrul sediului general al NASA, situat în Washington. “Acum ştim că se află acolo. Această descoperire schimbă cunoştinţele noastre despre suprafaţa Lunii şi ridică o serie de întrebări interesante despre resursele relevante pentru explorarea spaţiului îndepărtat”, a adăugat expertul american.
